divider suri yoga

Moments to keep
- povesti prin natura spuse de Alina -​

Moment Zero: The Beginning

A trecut mai bine de un an de când n-a fost săptămâna fără să văd măcar un traseu pe munte, și tot ce pot să spun este: MAI VREAU!!
Am văzut Tâmpa de mai multe ori decât îmi pot aduce aminte, am descoperit poteci marcate, poteci nemarcate și poteci inventate de urși… sau veverițe (e încă o dezbatere asta! Întru cât n-am văzut picior de urs, am considerat și proclamat că este un fel de mit al pădurii. Nu de altă, dar altfel nu m-ar mai lasă inima să merg singură…glumesc, aș merge!).
Și, dintr-un motiv extrem de egoist (ca să nu uit), m-am gândit să îți povestesc cum a fost.

Uneori o să îți spun despre marcaje, alteori nu, pentru că le-am uitat, sau n-am fost eu cea care le-a urmărit. Alteori o să îți spun despre copaci, iar alteori nici nu știu dacă era vegetație în jur. Dar îți spun așa cum mi-au rămas, cum m-au atins. Și, poate îți place. Și, poate descoperi. Și, poate cauți și găsești lucruri pe care nu le-ai mai văzut.


Asta e scopul! Să privim cu curiozitate de copil tot ce vine spre noi: experiențe, locuri și mai ales oameni. Pentru că atunci când ne creăm proiecții, și deja “știm” ce urmează, stricăm jocul  și ne limităm la ce știm deja.

DON`T! Sunt multe surprize dacă le lași să vină! Mai ales în ține!
N-ai avut niciodată impresia că eșți la fel că în liceu? Nu te-ai gândit niciodată că e nedrept că trebuie să ai preocupări de adult, când miezul ti-a rămas la fel?

Eu m-am gândit. Și concluzia mea este că avem noroc să nu ne-mbatraneasca sufletul! Avem noroc să rămână acolo, la fel de jucăuș și naiv că la început, și așa trebuie să fie! Și e fain să-l asculți, și să-l lași liber, și să-l bucuri măcar din când în când.

Eu știu că nu mi-ar plăcea un suflet ridat, dar mă bucur de fiecare linie nouă care apare în colțul ochiului pentru că, pentru fiecare dintre ele, a trebuit să exersez râsul…mult! Și plânsul…mult! Și încruntatul… am aflat că mai des decât credeam, de când mi-a răsărit o linie între sprâncene 

Tao Porchon-Lynch zice „You should die YOUNG! As late as possible!” s-a apucat de dansuri acum vreo 14 ani, și de yoga acum 92 . Am tendința să-i dau dreptate!

So, welcome to:
Moments to Keep!*

*ATENȚIE: posibilă supradoză de munte!